E firesc

E firesc şi peste mine să apese,
Greutăţile vieţii pămîntene,,
Sunt convins că-n jurul meu se ţese,
Mîrşăvia forţelor viclene.

Forţe tenebroase mă-nconjoară,
Se luptă să mă-ntoarcă de pe cale,
Prin promisiuni meschine mă doboară,
Dar nu îmi dau chiar lovituri fatale.

Căci mort nu le-aş mai fi de trebuinţă,
Prin viaţa mea, vor să se manifeste,
Se luptă să înving-a mea credinţă,
Neluînd în seamă slabele-mi proteste.

Norocul, că nu sunt eu luptătorul,
Prin ce putere am nici nu contez,
ISUS puterii mele e izvorul,
Pe braţul lui, total m-abandonez.

ISUS, e cel ce mi-a bătut la uşă,
N-am mai cerut o clipă de gîndire,
M-a scos din starea mizeră de căpuşă,
Si a-nceput a răului stîrpire.

Procesul însă este de durată,
Nu-ncepe azi şi se sfîrşeşte mîine,
Incă nu sunt la marea judecată,
Căci încă n-am mîncat ultima pîine.

În ciuda relelor făcute-n viaţă,
Neomorînd, n-am nici-o remuşcare,
Totu-i ascuns, departe-n văl de ceaţă,
Prezentu-i de superbă-ncurajare.

ISUS CRISTOS, fiind cu mine-mi spune,
Vei mai cădea, vei mai avea probleme,
Vor fi căderi, pofte te vor supune,
Însă acum eu sunt cu tine, nu te teme.

Si duhul sfînt, de-asemenea-mi vorbeşte,
Tu, faţă de păcat nu eşti imun,
Si vei cădea, dar DOMNUL mijloceşte,
In faţa celui mînios, dar bun.

Să şti că DUMNEZEU nu oboseşte,
Iertînd, iertînd, iertînd şi iar iertînd,
De cele trei minute, te fereşte,
Cu DUMNEZEU, vei fi în cerul sfînt.