Creştinul

De la-ngusta vieţii cărare,
Isuse, nu vreau să m-abat,
De-ar fi vreme rea, nu doar soare,
De Tine mă ştiu apărat.

E scris în cuvânt, e scris în cuvânt,
Făcând un sfânt legământ,
Viaţa cu El, viaţa cu El,
Mă-ndreaptă spre cel mai nalt ţel.

Doar raiul e ţelul spre care,
Se-ndreaptă orice creştin,
Tentaţia lumii e mare,
Creştinul o-nvinge deplin.

Prin Domnul slăvit, prin El răstignit,
Nu există creştin obosit,
Şi în încercări, primeşte-alinări,
Creştinu-i ferit de-ntristări.

Dar nu vesel în felul lumii
C-aceea înseamnă păcat
Nu sprijinind stâlpii cârciumii
Total Domnului dedicat.

Cu sânge spălat, cu sânge spălat
De-aceea-i creştinul curat,
Trupeşte e om, ca oricare om
Dar e rod dintr-al vieţii pom.

Creştinul nu caută dreptate,
Căci prin definiţie-i drept
Cămaşa şi haine îşi scoate
Căci este al milei adept.

Cămaşa îşi dă, şi haina îşi dă
Şi-apoi în rugaciune stă,
Ca cel ce le-a luat sau el i le-a dat,
S-ajungă să fie salvat.

Creştinii sunt cei ce pot spune,
C-au dat Domnului prea puţin,
Că-n viaţă au multe lacune,
Dar Domnul le dă har divin.

Ei nu vor mai fi, când se vor ivi,
Trei minute de grozăvii,
Vor fi apăraţi, la cer înălţaţi,
Căci ei sunt ai Domnului fraţi.

Nu trebuie ...

Nu trebuie să fii ceasornicar
Ca să-nţelegi ce-nseamnă trei minute
Dar totuşi trebuie să ai habar
Trecute fiind, vor fi pe veci pierdute.

N-ai nici o şansă timpul de-al opri
Că nu e un canar în colivie
Şi pentru tine va veni o zi,
Ce ultima din viaţă o să-ţi fie.

Ceasornicaru-i un meseriaş,
Din când în când el unge mecanismul,
Dar niciodată nu-ţi va fi chezaş,
Şi nu-ţi va sprijini subiectivismul.

El Creatorul ţi-a dăruit viaţa,
Întregul ei parcurs El îl cunoaşte,
Când rătăceşti El risipeşte ceaţa,
Dar nu te închina la „sfinte moaşte”.

Căci printre ele pot să rătăcească,
Oase de câini şi alte animale,
Şi închinarea n-o să-ţi împlinească
N-au cum răspunde năzuinţei tale.

El, Creatorul e ceasonicarul
Doar Lui îi e supus până şi timpul
Tu poţi să-i faci vieţii inventarul,
Şi la final, obţii „floarea sau ghimpul”.

Rememorând trecutu-n trei minute,
Doar câteva secunde-ţi vor rămâne,
Vei fi mirat în câte neştiute
S-a implicat El ISUS pentru tine.

Tu asta ai făcut, ai privit ceasul,
Şi gândul ţi-a zburat doar spre succese
El ţi-a vorbit, dar tu ai iuţit pasul
Azi, priveşti trist spre roadele culese.

Din când în când, mai auzeai tic-tacul
Dar n-ai făcut nimic pentru recoltă,
La pomul lăudat te-ai dus cu sacul,
Sacul e gol iar tu plin de revoltă.

Nu ţi-ai deschis un cont în veşnicie,
Nici nu ştii care este procedeul,
N-ai dat din mână, monedă sau hârtie,
Căci BANUL ţi-a fost ţie dumnezeul.

Dacă în vieţile noastre

Dacă în vieţile noastre n-avem ţeluri de atins
Nu privim spre zări albastre, nici spre cerul necuprins

De trăim de azi pe mâine, mulţumiţi că respirăm
Trăim viaţă de câine, mai lipseşte să lătrăm.

Dacă-n viaţă n-avem ţeluri, cu ce avem ne mulţumim,
Ori trăim în alte feluri, târâtoare ne numim.

Dac-avem conturi în bancă, tot la ele ne gândim,
Dacă conturile seacă, noi nu supravieţuim.

Peste cei ce au avere, griji grămadă năvălesc
Singura mare plăcere când bancnotele foşnesc.

Dar de-apare falimentul, viaţa lor s-a terminat
Ştreangul este elementul cel mai des utilizat.

De problemele vieţii nici săracii nu-s scutiţi
Ei, în zorii dimineţii, privesc deznădăjduiţi.

Privesc către masa goală, vânt prin buzunar trecând
Când copiii li se scoală, privesc către ei plângând.

Sunt probleme mari în lume, chiar nerezolvabile
Precum valul face spume şi dispare repede.

Aşa-i omul ce nu ştie cui să ceară ajutor
Şi gândeşte că-i prostie, Dumnezeul iubitor.

Vai de omul ce se-ncrede în pretinsele-i puteri
E desigur orb, nu vede, că-i mai slab azi decât ieri.

Vai de cel ce nu-nţelege că-i păcatului captiv
Când aflav-a unde merge, plânsul îi va fi tardiv.

Inutilă tânguire, promisiuni de orice fel
Uşa către mântuire, e închisă pentru el.

Ultimele trei minute mult prea mult s-au negociat
s-au spus vrute şi nevrute şi prea mulţi au amânat.

Întrebarea ce persistă, chiar de mai puţini şi-o pun
Dacă Dumnezeu există, o fi-ndurător şi bun?

Da, acesta e răspunsul, este bun la nesfârşit
Dar nu suferă neajunsul de a fi batjocorit.

Cei ce nu au legământul, în iad, singuri, s-au trimis
Fiindcă n-au crezut cuvântul, pentru Rai nu au permis.

I-ajung faptele din urmă, nu sunt demne pentru cer
Nu vor paşte-n sfânta turmă, Satan le va fi cerber.

Să nu te-ntrebi

Să nu te-ntrebi, cum este cu putinţă
Doar trei minute lumea să existe,
Urmează prăbuşirea-n nefiinţă?
Oare nu sunt scenarii fanteziste?

Dar ce cunoaştem, practic, despre lume
Că Dumnezeu, atunci, la început,
A hotărât şi-a spus cuvinte anume
Aşa să fie şi aşa s-a şi făcut.

Şi cum în viaţa unui om se-ntâmplă,
Să fie-un început şi un sfârşit,
A fost copil, acum e alb la tâmplă,
Pentru planetă sfârşitul a venit.

Curând vor fi zile şi nopţi mai scurte,
Din cauza celor sfinţi, scrie-n cuvânt,
Celor ce-au vrut şi-au ştiut s-asculte
Şi nu şi-au risipit viaţa-n vânt.

Dar cei ce au trăit în nepăsare
S-au bălăcit în groaznice mizerii,
Se va găsi şi pentru ei iertare?
Cât încă-i ziuă ori la lăsarea serii.

A lor e şansa celor trei minute
Şi minte li s-a dat să înţeleagă,
Le vor rata, vor trece neştiute?
Aşa cum şi-au ratat viaţa-ntreagă?

Vor râde ca de-un banc, de-o glumă bună
Vor pune pălăria şmechereşte
Trăi-vor mai departe în minciună?
Pe ei problema asta nu-i priveşte?

Sau vor simţi în trup cutremurare
În suflet declanşându-se alarmă,
Primi-vor vreun răspuns la întrebare
Ce fac când totu-n jurul lor se sfarmă?

Ce le-a lipsit în viaţ-a fost credinţa
Nu au cu ce de-ar vrea să mute munţii
Insignifiante, le-au fost crezul, fiinţa
N-au văzut cerul, peste nivelul frunţii.

Trecut-au miliarde de minute,
Nenorocirea-i c-au rămas doar trei
Unul ca altul au trecut tăcute,
„Pierduţilor”, cu prea mulţi „dumnezei”!