Dacă în vieţile noastre

Dacă în vieţile noastre n-avem ţeluri de atins
Nu privim spre zări albastre, nici spre cerul necuprins

De trăim de azi pe mâine, mulţumiţi că respirăm
Trăim viaţă de câine, mai lipseşte să lătrăm.

Dacă-n viaţă n-avem ţeluri, cu ce avem ne mulţumim,
Ori trăim în alte feluri, târâtoare ne numim.

Dac-avem conturi în bancă, tot la ele ne gândim,
Dacă conturile seacă, noi nu supravieţuim.

Peste cei ce au avere, griji grămadă năvălesc
Singura mare plăcere când bancnotele foşnesc.

Dar de-apare falimentul, viaţa lor s-a terminat
Ştreangul este elementul cel mai des utilizat.

De problemele vieţii nici săracii nu-s scutiţi
Ei, în zorii dimineţii, privesc deznădăjduiţi.

Privesc către masa goală, vânt prin buzunar trecând
Când copiii li se scoală, privesc către ei plângând.

Sunt probleme mari în lume, chiar nerezolvabile
Precum valul face spume şi dispare repede.

Aşa-i omul ce nu ştie cui să ceară ajutor
Şi gândeşte că-i prostie, Dumnezeul iubitor.

Vai de omul ce se-ncrede în pretinsele-i puteri
E desigur orb, nu vede, că-i mai slab azi decât ieri.

Vai de cel ce nu-nţelege că-i păcatului captiv
Când aflav-a unde merge, plânsul îi va fi tardiv.

Inutilă tânguire, promisiuni de orice fel
Uşa către mântuire, e închisă pentru el.

Ultimele trei minute mult prea mult s-au negociat
s-au spus vrute şi nevrute şi prea mulţi au amânat.

Întrebarea ce persistă, chiar de mai puţini şi-o pun
Dacă Dumnezeu există, o fi-ndurător şi bun?

Da, acesta e răspunsul, este bun la nesfârşit
Dar nu suferă neajunsul de a fi batjocorit.

Cei ce nu au legământul, în iad, singuri, s-au trimis
Fiindcă n-au crezut cuvântul, pentru Rai nu au permis.

I-ajung faptele din urmă, nu sunt demne pentru cer
Nu vor paşte-n sfânta turmă, Satan le va fi cerber.