Dependenţa de Divinitate,

Viaţa, de moarte-mi va fi-nfrîntă,
Nu mă sperii, nu mă îngrozesc,
Însă, veşnicia mă-nspăimîntă,
Dacă nu voi ştii s-o pregătesc,

Nu e niciodată prea devreme,
La veşnicia mea să mă gîndesc,
Să nu-mi pun prioritar probleme,
Care, orişicum mă depăşesc,

N-am de unde ştii, clipa prezentă
E ultima, sau alta o urmează,
De fapt viaţa, este moarte lentă,
Căci în final, în moarte eşuează.

În viaţă, întrebări fără răspunsuri,
Îşi pune fiecare individ,
De ne-nţeles ce multe neajunsuri,
Cînd omu-i de cunoaştere avid,

Problema e puterea de-a discerne,
Ce cunoştinţe ne sunt de folos,
Ne-ncîntă lucruri frumoase dar terne,
Admirîndu-le nu mergem sus ci jos,

Filozofia-i o ştiinţă inutilă,
E despicarea unui fir în patru,
Mintea fiindu-mi roasă de o pilă,
Ştiind prea multe ajung la psihiatru,

În viaţă noi, iubim atrăgătorul,
Chiar dacă-l admirăm doar un moment,
Dar nu-l simţim prezent pe-amăgitorul,
Căci nu se manifestă violent,

Am avut şansa de-a auzi Cuvîntul,
Şi-am început a minţii, vidanjare,
Născut din nou sunt azi eu mult înfrîntul,
Căci am răspuns la.-a lui ISUS chemare,

Azi ştiu că veşnicia e şi albă,
Căci dincolo de.ntunecat mormînt,
Se-ajunge fără un proţap şi-o jalbă,
Se-ajunge-n baza unui legămînt,

Domnul ISUS mi-a promis iubire,
Cînd, glasul unui înger auzind,
Sunt sigur că n-a fost o nălucire,
Căci de atunci privesc spre Cer cu jind.

Încercări inutile

În cuvinte omeneşti e inutil,
Să-ncercăm să definim iubirea-i mare,
Cum pentru mintea curată de copil,
Ce e viaţa, e grea întrebare,

Cu premiul Nobel la literatură,
Chiar dac-ar fi cineva distins,
În definiţie s-ar găsi-o fisură,
Nivelul dragostei n-ar fi atins,

Cum nu pot s-ating nemărginirea,
Stau cu privirea spre stele pierdut,
În admiraţie-mi transform uimirea,
Şi îl întreb,Doamne, cum le-ai făcut,

Planeta noastră, din toate-i cea mai mică,
Ai pregătit-o ca noi s-o locuim,
TU ne iubeşti, iar noi să-ţi ştim de frică,
Şi-n viitor, cîndva s-o părăsim,

Să fim răpiţi la cer tot din iubire,
Prin înc-o formă de manifestare,
Un preţ mai scump decît o răstignire,
Ca să ne smulgi dintr-ale morţii gheare,

Dintre cîte în univers există
Tu l-ai ales pe cel mai sfînt din toate,
Pentru mulţi, poveste fantezistă,
Pentru credincioşi mult aşteptate,

Dovezi de împlinirea promisiunii,
De întîlnire cu ISUS pe nori,
Evadare de sub spectrul genunii,
Admiratori la-ai veşniciei zori,

Orice imaginaţie-i depăşită,
Totuşi nu se moare din uimire,
Căci moartea pentru veci e-nlănţuită,
Încă o dovadă de iubire.

De ce-ar fi universul infinit,
De aceea, ca să fie admirat,
De cei care copii, i-au devenit,
Şi care-n vieţi pe Fiul l-au chemat,

Aceasta e partea de moştenire,
E împlinirea unei promisiuni,
E încheiere de capitol, mîntuire,
Şi la final,primirea de cununi.

An după an,

An după an mai tristă-i sărbătoarea,
Cu cît mai multe cadouri sub brad,
Proporţională-i şi mistificarea,
Spectacolu-i deja jalnic şi fad,

Cu cît mai mare-i alocat bugetul,
Cu-atît mai inutilă-i sărbătoarea,
Prefer să spun, ce dulce e oţetul,
Decît să-mi manifest falsă purtarea,


Am auzit răspuns la o-ntrebare,
Cum cine, s-a născut crăciunul,
Dup-aşa cuvinte-aiuritoare,
Mi-am zis, ce jos a decăzut romînul,

Eram copil, şi-n noaptea plumburie,
Peste sat colindători vesteau,
Că s-a născut cel ce avea să fie,
Mîntuitor celor ce-n EL credeau,

Cadouri, nici nu-nţelegeam cuvîntul,
Mă bucuram de-un măr şi două nuci,
Din carte am aflat, lui ISUS sfîntul,
Nu e nevoie cadouri să-i aduci,

EL vrea doar inimile celor care,
Vor crede-n El convinşi pe deplin,,
Că-n cer e-adevărata sărbătoare,
Iar pe pămînt e doar moarte şi chin,

Am plîns cînd mi s-a spus că,...uteceul,
Îmi e ISUS de-acum şi-apoi partidul,
Să-nvăţ statutul şi să uit credeul,
Tovarăşii-mi vor umple de-acum blidul,

Şi-au reuşit tovarăşii să-mi şteargă,
Orice-amintire despre ISUS CRISTOS,
Inima.mi dorea cu ei să meargă,
Biserica, ceva fără nici-un folos,

Bine trecut de prima tinereţe,
Cînd de tovarăşi praful s-a ales,
Vedeam pe chipuri multă frumuseţe,
Dar nu vedeam ce stă ascuns sub fes,

Şansei de întoarcere la Domnul,
I-am răspuns cu-n simplu, hai sictir,
Mai am de cumpărat...cadouri,pomul,
Mă-ntorc cînd voi ajunge-n cimitir,

Cadoul, pachetul care pune-n umbră,
Ocazia prin care este dăruit,
Cum, nu aveţi o presimţire sumbră,
Făr a se naşte, ISUS a murit.

Pentru cîte zile...

Pentru cîte zile-s într-un an,
Dumnezeu, ne spune, nu vă temeţi,
Fiindcă frica, este dela satan,
Fiind temători, rodul fricii-l culegeţi,

Frica de Dumnezeu, este îndemnul,
Să nu faci nici-un rău celui ca tine,
Cîndva satan o să-ţi ofere semnul,
Fără de care nu poţi trăi bine,

Să nu ne temem, nevoie-i de credinţă,
Dar nu-n ceva ce poate fi atins,
Ci în CRISTOS, nepreţuita fiinţă,
Căci fără EL suntem, cărbune stins,

Motiv de teamă este şi revolta,
Influenţează totu-n sensul rău,
De aceea ne este slabă recolta,
Zîmbind arătăm..dinţi de fierăstrău,

Un alt motiv e nerevendicarea,
Ale celor ce ne-oferă Dumnezeu,
Necerîndu-i refuzăm salvarea,
Şi ne mirăm că-n lume, este greu,

Nu cred pînă nu văd, am spus odată,
Dar, Dumnezeu, nu s-a simţit jignit,
Nu l-am surprins, pentru că niciodată,
Aceste vorbe, eu nu le-am mai rostit.

Zi după zi

Zi după zi, descopăr noi aspecte,
În felul meu de viaţă, defectuos,
Mă simt imun la propriile-mi defecte,
Dar pe alţii-i văd, putrezi pîn la os,

Mă văd deasupra altora c-o treaptă,
În loc să fiu slujbaşul tuturor,
Nu-mi recunosc gîndirea ne-nţeleaptă,
Şi vai, pe alţii-i critic prea uşor,

Peste nimeni nu am drept de judecată,
Şi totuşi, îndraznesc să dau sentinţe,
De parcă viaţa mea e nepătată,
Suporta-voi pentru asta consecinţe,

În mersul vieţii nu am influenţat
În bine pe nimeni urmînd sfatul,
Nu aveam cum eu fiind un ratat,
Preferînd muncii, odihna şi patul,

Ce sunt de fapt, un băgător de seamă,
Nici măcar asta ci doar un ajutor,
Obscur,că nimeni pe nume nu mă cheamă,
Piatră de poticnire tuturor,

Ciudat că totuşi am primit botezul,
Să fiu eu cum tot mai des aud,
Să nu-mi fi fost în ISUS sincer crezul,
Intrînd uscat ieşind din apă,ud.

Nu este lucrarea mea,

Nu este lucrarea mea, gîndirea,
De a deveni, copil al Lui,
De a moşteni nemărginirea,
De a ştii taina universului,

Nu este lucrarea mea, dorinţa,
De-a face cu Domnul, legămînt,
Oricît de mult mi-aş da silinţa,
Eu, am doar puterea plevii-n vînt

La lucrarea mea de mîntuire,
Beneficiez, făr-a participa,
Ca un far ISUS, din rătăcire,
M-a-ndemnat să merg pe calea Sa,

Nu este lucrarea mea, în fapte,
Demne de-al lui Dumnezeu copil,
Încă, mă hrănesc numai cu lapte,
În credinţă, încă sunt debil,

Lucrării de-a cuvîntului vestire,
Duhul îmi pune vorbele pe buze,
Să nu rămînă o simplă auzire,
Ci să se prindă ca, nişte ventuze,

Rugăciunile de laudă sînt lucrarea,
Celui căruia, îi sunt adresate,
Celui ce nu permite uzurparea,
Poziţiei Sale privilegiate,

În orice lucrare sunt unealta,
Pe care Dumnezeu o foloseşte,
Cum cioplitorul foloseşte dalta,
Pînă cînd piatra, forma-şi defineşte,

Eu nu sunt piatră, ci-am suflet şi chip,
Identic cu-al Marelui Creator,
Eu nu mai simt dureri, deci nu mai ţip,
Căci EL îmi e în toate-ocrotitor,

Vă sfătuesc pe voi, nehotărîţii,
Vă spun am fost şi eu ca voi, cîndva,
Aveam obrazu-n culoarea ...tărîţii,
Rază de soare e azi faţa mea,

Vă rog alungaţi azi, nehotărîrea,
Mîine e un cuvînt periculos,
S-ar putea să-nceapă coborîrea,
Şi-acest cuvînt înseamnă doar în JOS.

Cineva veghează,

Cineva veghează, asupră-mi ne-ncetat,
Sigur sunt că nu e cineva plătit,
Nu-i un detectiv de firmă, angajat,
Este Duhul Sfînt,prin ISUS primit,

Nu-i pot defini prezenţa-n mod concret,
E ceva ce nu se poate defini,
Nu-mi cere să trăiesc, viaţă de ascet,
De cînd îl simt trăiesc sfinte bucurii,

În ciuda sumbrelor mele aşteptări,
Duhul Sfînt îmi spune, fii voios,
Desigur, vor mai fi şi întristări,
Dar să nu-mi mut gîndul dela CRISTOS,

Întristările de-o clip-au să se schimbe,
În bucurii de neimaginat,
EL nu te lasă să umbli pe căi strîmbe,
C-ai legămînt cu ISUS, încheiat,

Duhul Sfînt în noi, e-n permanenţă,
N-am exista, fără prezenţa Lui,
În stare naturală, nu-n esenţă,
E parte component-a DOMNULUI,

Duhul Sfînt e pace sau furtună,
Depinde cum îl acceptăm în noi,
Nevoie e zilnic să ni se spună,
Să nu ne dovedim la minţi greoi,

DOMNUL e prezent în viaţa noastră,
Prin Dzhuk Sfînt dar noi, ignoranţii,
Privind şi nevăzîndu-l prin fereastră,
Dorim să fie cineva garanţii

Acestei afirmaţii, fără dubii,
Necrezînd, e clar credinţa-i moartă,
Contaminaţi de puroiul bubii,
Nu vom vedea nici a ...raiului poartă,

Cînd timpul va rămîne-n nemişcare,
Indiferent de cît arată ceasul,
Cînd nicăieri nu-i de găsit salvare,
Şi pentru rugăciuni, ne-a pieri glasul,

Ne vom privi cu imensă mirare,
Firesc, căci asta nu s-a mai întîmplat,
Obişnuiţi ca timpul uneori să zboare,
Să-ncremenească, nu ne-am aşteptat,

Ca-ntotdeauna excepţia există,
Nu c-ar fi ceasuri care-şi mai au tic-tac-ul,
Ci în jur martori nevăzuţi asistă,
Cum se încheie pentru lume, veacul.

Deturnare de atenţie,

Peste tot atenţia ni se-atrage,
Că sa-mpămîntenit un obicei,
Nu-i cel ca oamenii toţi să îl roage,
Pe Dumnezeu, să se-ndure de ei,

Acest aspect nu-i o prioritate,
E ocupaţie a celor mai bătrîni,
Avînd de unde EL îţi dă de toate,
Ajunge-un mulţumesc dacă îngîni,

Îţi faci trei cruci, mai baţi şi trei mătănii,
Cu-acestea îl obligi pe viitor,
Să-ţi fie doctor şi balsamul rănii,
C-aşa e EL bun şi mult răbdător,

Dumnezeu a spus că ne iubeşte,
Atît de mult. că Fiul şi l-a dat,
Şi dacă azi, lumea-l sărbătoreşte,
Dumnezeu, de ce e supărat,

E supărat, c-această sărbătoare,
Pe fiul său deloc nu-l reprezintă,
ISUS este la mare depărtare,
Oamenii cu o idee se alintă,

ISUS e mai real ca orişicine,
Nu stă ascuns, pe pagini de scriptură,
E răbdător dar, nici nu îi convine,
Să ne înghită orice apucătură,

L-am transformat în spoturi de reclame,
Şi mai pretindem că îl sărbătorim,
E trist, nu mai simţim de ISUS, foame,
Să primim daruri doar asta dorim,

Darul apei vii şi fără plată,
A devenit un izvor secătuit,
Fîntîna părăsită şi secată,
Cum ar putea să fie mulţumit,

Cînd ISUS s-a născut urmînd să moară,
Ca lumea-ntreagă să-i primească darul,
Cum zilele vieţii noastre zboară,
Primiţi-l azi, şi nu-i respingeţi harul.

Că au existat...

Că au existat dintotdeauna,
Nebuni, perverşi,este scris în Carte,
Dar ca, un bărbat, s-ajungă ...mamă,
Copilu-i preţul gloriei deşarte,

E la adresa Domnului, sfidare,
Acesta este un păcat de moarte,
Pentru ştiinţă-i o mare realizare,
Precedent creat, pe mai departe,

Ce garanţie că nu va fi un monstru,
Sau poate-i cel de Biblie prezis,
Venit în lume, împotriva firii,
Guvernatorul în amănunt descris,

Probabil vor dori şi alţi nebuni,
S-ajungă cunoscuţi, pe orice cale,
Cînd cei pretinşi normali doar rele fac,
Atenţionaţi, produc istericale,

Contra vieţii se produc atentate,
În slujba morţii, înţelepciunea-şi pun,
Sunt terorişti sau oameni mari în state,
În toţi există un germen de nebun,

Se-adună preşedinţii la summit-uri,
Pot dovedi că-şi fac...poză de grup,
Probabil că acolo îşi spun ...bancuri,
Căci se amuză ca trîntorii-n stup,

Din cînd în cînd apare cîte-o criză,
Interesant, doar cei săraci o simt,
Bogaţii o percep ca pe o briză,
Săracii al fierăstrăului zimt,

Întotdeauna criza-i declanşată,
De cei mai graşi de-ai lumii îmbuibaţi,
Niciodată nu-i sincer motivată,
Decît dorinţa de-a fi şi mai bogaţi,

Cine e cel care ne-a dat viaţă,
Chip şi asemănare dup-ale Lui,
Lumea îl consideră...paiaţă,
Substituindu-se Creatorului,

Acelaşi chip îl au şi îmbuibaţii,
Doar că pe ei grăsimile atîrnă,
Se cred aleşi,însă sunt doar rebuturi,
În ochi nu-şi văd îngrozitoarea bîrnă,

Credinţa lor este simplă spoială,
Cred în progresul ştiinţei dovedit,
Să credem că dau zeciuieli din toate,
Cînd de ISUS ei nu au auzit,

Dar parcă prea mult miros a legende,
Acele fapte cu acel ISUS erou,
Dacă nu cred în ele au ce pierde,
Pierd totul nefiind născuţi din nou,

Suntem gata să credem previziuni,
Emanate de zis prezicătoare,
În Carte sunt numite urîciuni,
Ştiţi cum trăiesc acele vrăjitoare,

Priviţi-le palatele ivite,
Ca după ploaie ciupercile pe cîmp,
Naivule crezi şoapte bombănite,
Şi-apoi te uiţi în punga goală tîmp,

Dacă prin absurd, n-ar fi reală,
Biblia hai să o gîndesc şi-aşa,
Cum de mi-am simţit viaţa goală,
Cine asta-mi poate explica,

De ce de cînd cred în sublima Carte,
Trăiesc cum n-am crezut c-ar fi posibil,
De ce deloc nu mă mai tem de moarte,
Cum am ajuns să fiu eu corigibil,

Eu, cel în toate împotrivitorul,
Eu însu-mi nu îmi recunosc trecutul,
Răspunsu-i simplu, ISUS Mîntuitorul,
Mi-a plătit greşelilor , tributul,

M-a spălat cum nu putea oceanul,
Să mă spele de mult şi greu păcat,
Poate c-a plîns de ciudă, vicleanul,
Văzînd că ISUS, viaţa mi-a schimbat.

Invariabilul de ce ...

De ce n-acceptă,un preot pocăinţa,
De ce se manifestă vehement,
Să o ignore.mult îşi dă silinţa,
Fiindcă ISUS e marele absent,

Din viaţa sa din întreg ritualul,
Ce se repetă, identic, permanent,
Plictisitor ba chiar frizînd banalul,
Fiindcă ISUS, e marele absent,

În fiecare predică sau slujbă,
Vorbeşte de ISUS, însă abstract,
Plictisitor ca zgomotul de ...drujbă,
Asupra asistenţei fără împact,

Se fereşte ca...răul de tămîie,
Ca şi căinţă, pocăinţa definind,
Acru, de parc-ar mînca numai lămîie,
Îns-adevărul, să-l spună nedorind,

Insistă pe ideea spovedirii,
E dornic, mai multe de-a cunoaşte,
Dar nu acceptă ideea convertirii,
Cum să renunţe la atingeri de moaşte,

Manifestări cu lume adunată,
Cu aşteptări de întîmplat minuni,
Cu sarmale-mpărţite din găleată,
Comportamente de indivizi nebuni,

Despre viaţa veşnică, tăcere,
ISUS CRISTOS,fiind marginalizat,
Soluţii pentru a vieţii plăcere,
Nimic despre viaţa de păcat,

Nimic despre hrana spirituală,
Nici în şoaptă, despre ...apa vie,
Beţie de cuvinte, ciorbă goală.,
Despre ISUS, doar numele il ştie,

ISUS CRISTOS, ar fi un fel de sursă,
Să ai de unde lua cînd eşti lipsit,
Comparabilă cu un cîştig la bursă,
În care chiar nimic n-ai investit,

În decembrie, spre-aducere aminte,
Noi vom sărbători sfîntul...crăciun,
Cu mese-ntinse cu vinuri şi plăcinte,
Drept mulţumire obicei străbun,

Cu brad împodobit, sub el cadouri,
Pentru acestea lui ISUS mulţumim,
Pentru conturi cu multe zerouri,
Cu acestea doar orgoliul ni-l hrănim,

ISUS are oferta permanentă,
Dar nu-i puneţi răbdarea la-ncercare,
Primindu-l azi, în clipa cea prezentă,
Nu vă bazaţi pe ...şanse viitoare,

Fiind preot, nespărgător de gheaţă,
Eşti doar un iaht luxos de croazieră,
În care, îmbarcaţii se răsfaţă,
Într-o viaţă sub...efect de seră,

În inimile-acelora e gheaţă,
Care în numele tradiţiei resping,
Învăţătura sfîntă, trăind, viaţa,
În ignoranţă şi trişti încet se sting.

Cine-s eu, naintea mea,

Ne lăudăm cu un trecut întunecat
Dar, noi naivi,ţi spunem glorios,
Prezentul este un drum înfundat,
De unde dar, viitor luminos

Omul, fiinţa cea mai iraţională,
Din zorii lumii, el rău a preferat,
De unde bine-ntr-o lume de boală,
Purtăm al ne-ascultării stigmat,

De ce ne-ncîntă faptele de arme,
Prin ele-aducem laudă violenţei,
Ne plictiseşte liniştea, ne-adoarme,
Nu preţuim valoarea inocenţei,

Unui semen, iubitor de poezie,
Îi dăm verdictul, ăsta-i un fricos,
Iar unuia cuprins de nebunie,
Ne închinăm căci este curajos,

De toate relele-ntîmplate-n lume,
Vinovaţi sunt doar conducătorii,
Dornici de mărire şi renume,
Toţi au cultivat cultul terorii,

Nu dau doi bani pe ce scrie-n istorii,
Căci, toate-s false, toate-s măsluite,
În multe ajung eroi trădătorii,
Şi faptele reale-s tăinuite,

În nici-o ţară nu-s preţuiţi poeţii,
Eroii trezitori de conştiinţe,
Îşi pun talentu-n frumuseţea vieţii,
Sunt răsplătiţi doar cu...căldura gheţii,

Poeţi care-au lăudat Mîntuitorul,
Aceştia sunt eroii anonimi,
În celule-asigurate cu zăvorul,
Mulţi au devenit, martiri sublimi,

În puţine cărţi, despre ei se scrie,
Ei nu au scris spre-a deveni ştiuţi,
Viaţa lor superbă poezie,
Adevăraţii eroi necunoscuţi

S-a practicat pe ei reeducarea,
În spiritul credinţei ateiste,
Nu i-a îngenunchiat deloc teroarea,
Căci inimile lor nu erau triste,

Căci ei, nu erau singuri în prigoane,
ISUS şi DUHUL SFÎNT erau cu ei,
Două palme găurite de piroane,
Îi mîngîiau în anii lungi şi grei

Umilinţele la care-au fost supuşi,
Nu au reuşit să îi înfrîngă,
Torţionari,la...Dumnezeu conduşi,
Chiar necrezînd ce vor avea s-ajungă,

Luîndu-li-se bîta şi pistolul,
Ajunşi să poarte, lanţuri la picioare,
Convinşi într-adevăr că viitorul,
E al celui care pentru ISUS moare,

Auzind de importanţa mîntuirii,
Convinşi cît e de josnic ce fac ei,
Crezînd că ISUS e şansa fericirii,
Şi-au lepădat ...credinţa de atei,

Convinşi şi de puterea rugăciunii,
N-au ezitat să-l roage pe ISUS,
Să-i smulgă de sub aripa minciunii,
Căci adevărul nu-i cel ce li s-a spus,

Cum pot să fie aceşti bătrîni blajini,
Aceşti copii ce încă nu au barbă,
Duşmani poporului cînd ei, străini,
De orice rău, justiţia-i prea oarbă,

Cînd hotărînd că trebuie închişi,
Cînd ochii lor sunt plini de bunătate,
Aceştia-s sfinţi, duşmanii ţării zişi,
Nu cei din calendare colorate,

Sunt foarte mulţi eroii anonimi,
Nu au statui şi nici măcar morminte,
Tocmai prin aceasta sunt sublimi,
Că nu se vor în faţă, înainte,

Ei sunt deja în locul pregătit,
De cel ce.a fost motivul suferinţei,
Nu pierde şansa, om nemîntuit,
Că nu ai drept la scuza neştiinţei.

Iubirea LUI,

Iubirea LUI,mă luminează,
Şi-n întuneric nu mă pierd,
Asupră-mi ne-ncetat veghează,
Dar nu-mi permite să-l dezmierd,

ISUS, e dragostea supremă,
EL m-a iubit dela-nceput,
Pe cînd satan ură extremă,
Cu el eram suflet pierdut,

ISUS, cel veşnic călătorul,
A bătut şi la uşa mea,
Mi-a spus, EU sunt mîntuitorul,
Şi astăzi vreau inima ta,

Dar înainte ca preasfîntul,
Să vină cu oferta SA,
Satan mi-a spus, întreg pămîntul,
Cere-l şi ţie ţi-l voi da,

Şi tot ce vrei, al tău să fie
De mine să te laşi condus,
Şi tot ce-ţi cer eu în schimb ţie,
Să n-aud numele ISUS,

Nu-ţi pierde timpul prin biserici
Cînd ai atîtea de văzut,
Tu n-ai nimc cu-acei isterici,
Păcat de timpu-aşa pierdut,

Du-te spre ţărmuri depărtate,
Şi scaldă-ţi ochi-n frumuseţi,
Eu nu-ţi voi spune nu se poate,
Cu mine n-ai ce să regreţi,

Şi-am hoinărit fără vreo ţintă,
Cu bani în jur împrăştiind,
Simţeam orgoliul cum se-alintă,
Cum alţii mă priveau cu jind,

Dar într-o zi din întîmplare,
Am rostit numele ISUS,
Stăpînul meu cu-nverşunare,
Cuvinte grele-apoi mi-a spus,

De-acum te-aşteaptă grele chinuri,
Eu mîna de pe tine-mi iau,
Adio mese adio vinuri,
Nici măcar apă n-o să-ţi dau,

Nu ţi-am cerut să comiţi crime,
Să iei viaţa vreunui om,
Văzut-ai privelişti sublime,
N-ai să mai vezi măcar un pom,

Nu au fost vorbele mîniei,
Ci, chiar aşa s-a întîmplat,
Gustul amar al sărăciei,
În viaţa mea, iama a dat,

Nici vorbă de vreo mînă-ntinsă,
A vreunui prieten ce-am avut,
Propria-mi mînă-mi fu respinsă,
De cel ce-n braţe m-a ţinut,

Şi atunci cuprins de disperare,
Ce să mai pierd, nemaiavînd,
Mi-am zis să fac o încercare,
Strigîndu-l pe ISUS în gînd,

Şi ISUS, mi-a răspuns îndată,
De parcă m-ar fi aşteptat,
Şi-o pace sfîntă şi curată,
Tot sufletul mi-a inundat,

Şi mi-a vorbit ISUS, preasfîntul,
Cu glasu-i dulce de zefir,
Flămînd îi ascultam cuvîntul,
Picur de miere din potir,

Nu mi-a promis bani şi avere,
C-acestea trecătoare sînt,
Pierzîndu-le să n-am durere,
Spre cer să fie al meu gînd,

Ce mi-a promis e veşnicia,
Viaţă, alături de EL,
Unde lipseşte lăcomia,
Şi răutăţi de orice fel,

Nici un reproş nici o mustrare,
De nimic nu m-a acuzat,
Iubirea Lui e mult prea mare,
Prin ea eu astăzi sunt salvat-

Eu mă încred

Eu mă încred neîncetat în Domnul,
Glasul Lui răzbate din Cuvînt,
EL mă ţine treaz, EL îmi dă somnul,
Viaţa fără EL mi-e la pămînt,

EL cu braţu-i tare mă conduce,
Şi îmi arată singurul drum drept,
EL păcatul mi l-a purtat pe cruce,
Pe EL , să revină îl aştept.

Pînă la sfînta, mare revenire,
Hotărît, doar Lui să îi servesc
Simt nespuse dovezi de iubire,
Pentru ele eu îi mulţumesc,

Paşii mei să nu se mai îndrepte,
Către cei de sînge vărsători,
Paşii vieţii mele fie trepte,
De speranţe oentru viitor,

ISUSE, cu mintea-mi limitată,
Te cunosc atît cît îmi permiţi,
Dar eu ştiu că-n viitor, odată,
Ochii minţii-mi vor fi dezlipiţi,

Te-oi vedea în sfînta splendoare
Aşteptările-mi vei depăşi,
Dincolo de nesfîrşita zare,
ISUSE, te voi descoperi.

ISUSE, mă simt vinovat,

ISUSE, mă simt vinovat,
Că-ntr-un moment nu te-am chemat,
Ba chiar mai mult, te-am ignorat,
ISUSE, mai pot fi iertat,

ISUSE, sfinte salvator,
Marea-mi speranţă,-n viitor,
De-a-mi mai veni în ajutor,
Eu fiind nerecunoscător,

Te rog ISUS, spune-mi că ai,
Un loc şi pentru mine-n rai,
Un loc pe minunatul plai,
Cel mai umil pe care-l ai,

Isuse, spune-mi să mai sper,
Că o s-ajung şi eu în cer,
Că pe pămîntul efemer,
Cum piere aburul, eu pier,

ISUSE, nu-mi da bogăţii,
Tu singura avere.mi fii,
Condu-mi viaţa cum tu şti,
Cu TINE vreau doar a trăi,

ISUS, de timpul de sfîrşit,
Al lumii vreau să fiu scutit,
La pieptul Tău să fiu primit,
Ajută-mi să fiu pregătit,

ISUS, mi-e sufletul zdrobit,
Cînd mă gîndesc cît m-ai iubit,
Iar eu, eu te-am nesocotit,
O blasfemie-am săvîrşit.

Pseudo preoţi,

Un preot, comiţînd un accident,
Primul gînd, i-a fost să se ascundă,
Ca un oarecare delicvent,
În faţa legii să nu răspundă,

Culcă-te, cu Biblia sub pernă,
A spus un altul, de ce s-o citeşti,
Şi vei cîştiga viaţa eternă,
Aşa ajungi creştin să te numeşti,

Sub pretextul facerii de bine,
Altul, aflîndu-se pe o şosea,
Invită o fetiţă lîngă sine,
Şi ...termină prin a o viola,

Un altul aprecia satisfăcut,
Ţuica, cic-ar fi prună curată,
Recunoaşte că nu a mai băut,
Ceva mai bun. sincer niciodată,

Sunt unii cărora li se năzare,
Că sunt vindecători, duhuri scoţînd,
În miez de noapte prin exorcizare,
Însă nimic fără plată făcînd,

Sunt şi preoţi. oameni de afaceri,
Care banii strînşi îi investesc,
Construindu-şi case de vacanţe,
Alţii mai modeşti, călătoresc,

În cazul lor nu se poate spune,
Că oameni sunt şi ei, la fel ca noi,
Ei au un rost, rătăciţi s-adune,
Dar, mulţi sunt lupi, paznici la biete oi.

Este vremea pomilor...

Este vremea pomilor în floare,
Eu sunt la vremea paşilor tîrşiţi,
Îi privesc cu multă încîntare,
Chiar dacă anii, mi-au trecut grăbiţi,

Pe drumuri greşite-am rătăcit,,
Greu de tot drumul cel bun aflînd,
De multe ori pomii au înflorit,
Eu. ISUSE, nu te aveam în gînd,

Simt, simt, simt, că pentru mine,
Se-apropie vremea de-asfinţit,
Dar nimic nu mă reţine,
Să mă simt un pom înflorit,

Florile pomilor, fructe devin,
Fructe dulci, sau cu gust de pelin,
Faptele mele-s asemeni fructelor,
Cu gust dulce sau, otrăvitor,

Fiind sălbatic am fost altoit,
În clipa-n care pe ISUS l-am primit,
Nu simt dorinţă, a mă odihni,
Ci, doar în mişcare doresc a fi,

Vreau ISUS CRISTOS, să mă găsească,
Pe uliţă, vestind numele Său,
Oboseala să nu mă oprească,
Să vorbesc împotriva celui rău,

A îmbătrîni nu însemnează,
Să fac vieţii-un inutil bilanţ,
Dacă DUMNEZEU, şi-acum lucrează,
Eu, cum să stau pe margine de şanţ.

Nu vreau...

Nu vreau să îmi imaginez,
Cum ar fi fost viaţa mea,
Dacă-ntr-un anumit moment,
DOMNUl, nu intervenea,

Eu, obsedatul de cîştig,
Deşi nevoie nu aveam,
Mă simţeam propriul meu stăpîn,
Pe DUMNEZEU, nu-l cunoşteam,

Acum, văzîndu-mă cît sînt de ne-nsemnat,
Inima, viaţa, lui DUMNEZEU, le-am dat,
EL îmi e stăpînul şi îndrumătorul,
Nu mă mai preocupă, deloc viitorul,

Prin viitor azi înţeleg,
Clipa îndată următoare,
Trecutu-mi este crin curat,
Prin jertfa-i mîntuitoare,

Cît costă, de-aş fi întreba
Nimic, ISUS mi-ar fi răspuns,
Sunt bucuros că te-am salvat,
Şi Mie asta mi-e de-ajuns,

Mai tîrziu cînd am aflat,
Ce-nseamnă jertfa lui ISUS,
Toate cîte le-a îndurat
Şi în final pe cruce pus,

Am înţeles cît de dator,
Îi sunt şi o să îi rămîn,
Eu pentru EL, n-am cum să mor,
Dar EL m-a făcut nemuritor.

Nene, toată lumea minte,

Nene, toată lumea minte,
Nene, toată lumea fură,
Aceste triste cuvinte,
Au fost rostite de.o gură,

De-un copil de patru ani,
Purtînd şmechereşte fesul,
Evident sperînd la bani,
Negociind interesul,

Mintea de copil e infectată,
De cel dintre viruşi mai perfid,
Nevinovăţia cumpărată,
Otrăvind un zîmbet candid,

Nene, totu-i de vînzare,
Nene, orice are-un preţ,
Nu mă privi cu mirare,
Nu mă face să-ţi zic nătăfleţ,

Cum de unde ştiu acestea,
Am în casă internet,
Îi cunosc toată povestea,
Cunosc cifre, alfabet,

Mintea.......

Dai semne de oboseală,
Nene, pari îngîndurat,
Cred că nu mai merg la şcoală,
Sunt deja ...emancipat,

Cine vrea să... navigheze,
Să intre pe...facebook,
Trebuie să cotizeze,
C-altfel, ştiu să mă fac foc.

Mintea...

Nu mi-aş dori,

Nu mi-aş dori să fiu, nici măcar pentru o zi,
Stăpînul acestei lumi, la ce mi-ar folosi,
Pe o parte-aş fi lăudat, simultan şi blestemat,
Ştiu că nu aş fi milos cu cel neajutorat,

Ştiu că aş distruge tot ce-n lume încă-i frumos,
Ştiu că aş începe cu copiii lui ISUS CRISTOS,
Aş fi neîntrecut în a face promisiuni,
Care s-ar dovedi, evident simple minciuni,

Prefer să suport orice represalii,
Decît să fiu eu însumi dictator,
Accept să scormonesc în tomberoane,
Decît să mor fără mîntuitor,


Ştiu c-aş reuşi s-amăgesc pe foarte mulţi,
Ştiu omule, cum eşti, gata oricînd s-asculţi,
Aflînd de un cîştig, fără să investeşti,
Cu totul mi te vinzi, chiar fără să clipeşti,

Dacă în loc de praf, bani ar zbura în vînt,
Mulţi dintre zişii sfînţi, ar uita de legămînt,
Chiar s-ar întreba miraţi, cine-i acel ISUS,
Care multe ne-a promis, dar... ce ne-a adus,

Dar ISUS, nu a promis nimănui îmbogăţiri,
A spus doar astfel,veţi deveni martiri,
Pentru numele Meu, în EL, veţi fi bogaţi,
Nu azi, nu mîine, ci cînd mă acceptaţi.

Te rog, fă ISUSE,

Te rog, fă ISUSE, din inima mea,
Izvor nesecat de iubire,
Goleşte-o de răul ce-i încă în ea,
Şi, dă-mi starea de fericire,

Promisă în cartea în care e scris,
Că viaţa cu Tine-i superbă,
Deşi cu satan, veşnicul proscris,
Se duce o luptă acerbă,

Da, atunci, la Golgota s-a semnat,
Victoria TA, şi-nfrîngerea lui,
Cu sîngele TĂU pe noi ne-ai spălat.
Împlinind sfînta voie a Tatălui,

Prin Carte ne chemi, să rămînem uniţi,
Să ne simţim de Tine-nfiaţi,
Fără Tine, am rămîne rătăciţi,
În jurul Tău, ne vrei adunaţi,

Vorbim despre pace, dar veşnic război,
Ducem cu împotrivitorul,
Dar, slavă Ţie, că nu îl ducem noi,
Ci TU, deja, învingătorul.

ISUSE, îmi este tare dor,

ISUSE, îmi este tare dor,
Să te văd venind pe nor,
Suport din ce în ce mai greu,
Ce se întîmplă-n jurul meu,

Mi-e tot mai greu să înţeleg,
De ce pe cel rău îl aleg,
De ce pe tine te resping,
Mi-e tot mai greu să mai conving,

Începînd cu cei din casa mea,
Pretinzînd că ei te iubesc,
Am motive să mă îndoiesc,
Căci, faptele alta dovedesc,

ISUS, nu sunt justiţiar,
Să judec altora greşeli,
Ca orice simplu păcătos,
Cad în capcane cu momeli,

ISUSE, mulţi ani am strîns,
O zi nu trece fără plîns,
Da, da, îmi este tot mai dor,
Să te văd venind pe nor.

DUMNEZEU; fiind gelos,

DUMNEZEU, fiind gelos n-acceptă închinarea,
Împărţită cu acei ce-aşteaptă adorarea,
Creatura, dorind să-i uzurpe locul,
Omul este pierdut făcînd satanei jocul,

Cinstea, slava şi-nchinarea,
Se cuvin doar lui CRISTOS,
Doar EL ne-a adus salvarea,
De sub jugul odios,

Stăm ascunşi de ISUS, în frunziş nepătruns,
Înlocuindu-l pe EL cu icoanele,
Pe o buză de prăpastie am ajuns,
Refuzîndu-l pe EL primind canoanele,

Cinstea, slava ...

Închinarea la icoane-i blasfemie,
Este hulă. împotriva Duhului Sfînt,
Apropiere de neagra veşnicie,
Nu zbor către cer ci spre fund de pămînt,

Cinstea slava,...

Plimbări de pretinse oseminte sfinte,
Pe la mînăstiri,schituri şi biserici,
Cu îmbulzeală la fasole la plăcinte,
Participanţii dovedindu-se netrebnici.


Întîmplător am auzit...

Întîmplător am auzit o rugăciune,
Să mă cauţi Doamne, TU eşti dator,
Nu sta ascuns între paginile cărţii,
Strig, Doamne, arată-te tuturor,

Era rostită cu multă disperare,
Cel ce te chema, nu eram eu,
Nu-l cunoşteam, însă m-a pus pe gînduri,
Căci, parcă vorbea în locul meu,

Ajungînd acasă, n-am mai ezitat,
Şi, în mine Doamne, te-am chemai,
Te rog ISUSE, nu te lăsa rugat,
Te rog ISUSE, nu te lăsa rugat,

Pe străinul ce-aştepta să îl găseşti,
Nu l-am întîlnit în viaţa mea,
Părea chiar disperat cînd fără voia mea,
L-am auzit, ISUS, cum îţi vorbea,

Te rog îndură-te de.acel necunoscut,
Şi caută-l dacă aşa doreşte,
Cu siguranţă, e-ngrozit şi disperat,
Şi o altă cale nu găseşte

Ajungînd,...

Doamne, n-are rost, din carte să citesc,
Rugăciuni frumoase, de-alţii scrise,
Nu m-aş regăsi în ele-aş fi străin,
Pagini cu accese interzise,

Îţi mulţumesc ISUSE, pentru calea aleasă,
Îţi mulţumesc fiindcă nu-i tîrziu,
Îţi mulţumesc, că m-ai scos din ceaţa deasă,
Că ai murit , totuşi eşti veşnic viu,

Ajungînd,...

Bătaie într-o discotecă,

Bătaie într-o discotecă,
Mirare-i cînd nu se întîmplă,
Cînd spiritele sunt încinse,
Ce cauţi tu cel alb la tîmplă,

Între nebunii ce se-agită,
Cînd locul tău corect era,
Într-o casă de rugăciune,
Cu muzica ce-altfel cînta,

Te pretinzi tînăr şi-admiri tinereţea,
Dar chipul trădează anii-adunaţi,
N-aştepţi dela nimeni respect pentru riduri,
Şi, ca un bezmetic te-agiţi şi te zbaţi,

Desigur, nu e băutură,
În locu-n care te invit,
În locul muzicii stupide,
Cu multă pace eşti primit,

Nu vor juca-n lumini pereţii,
Lumina sfîntă e ISUS,
Lipsi-va spiritul satanic,
Care viaţa ţi-a condus,

Te pretinzi...

E greu pînă intri odată,
Şi eu am fost, cum eşti tu azi,
ISUS, îţi va schimba viaţa,
Aşteaptă în braţe să-i cazi,

Atmosfera de discotecă,
Îţi va părea un vis urît,
ISUS nu o să-ţi reproşeze,
Că ai întîrziat atît,

Din pian se înalţă acorduri divine,
Aceasta e muzica ce ţi-a lipsit,
Asupra ta pacea divină coboară
Trăi-vei ce nu ai mai trăit.


De mii de ani,

De mii de ani, oamenii-şi pun,
Întrebări despre viaţă,
Ce suntem, de unde venim,
Căutînd răspunsuri în stînci şi-n gheaţă,

Micro organisme-am fost,
Şi-n timp am evoluat,
Răspuns mai aberant, mai prost,
Este împosibil de-a fi dat.

Jignire la adresa Creatorului,
Motiv de a rîde are DUMNEZEU,
Ştiind cum e cu facerea pămîntului,
Da nedesprins de-un anumit nucleu,

Răspunsu-i dat, noi, nu-nţelegem,
Tot ce-a făcut a fost cu rost,
Căci DOMNUL, făr -a sta pe gînduri,
A spus să fie şi a fost


Mi-am pierdut...

Mi-am pierdut dragostea dintîi,
Mai mult fumegă, decît arde,
Mai sare cîte-un mănunchi de scîntei,
Sunt călduţ,sunt călduţ,

O de aş fi în clocot sau rece,
Cel rău, jubilează văzîndu-mi nehotărîrea,
Te rog, ISUSE,
Nu mă declara în faliment,

Te rog reîncepe cu mine,
Acel alfabet al credinţei,
Mai deschide odată braţele Tale,
Cu semnele cuielor,

Renaşte Doamne, în inima mea,
Mai dă-mi o şansă a reîntoarcerii la Tine,
Te rog ISUSE,
Nu mă declara în faliment.

Niciodată...

Niciodată n-am să fac urarea
Tot binele din lume ţi-l doresc,
Nu pot oferi ce nu există,
Ce înseamnă binele lumesc,

Binele lumesc, nu pot să-l doresc.
Celui ce-l iubesc,Fără să jignesc,

Fraţii mei, legaţi tare de lume,
nu vă mai amăgiţi cu năluciri,
Să nu mai citiţi atîtea basme,
Cu binele ce.nvinge, zmei, vampiri,

Binele...

De vreţi ca să trăiţi sentimentul,
Starea de pace şi de bucurie,
Cu ISUS, azi faceţi legămîntul,
Părăsiţi a lumii nebunie,.

Binele...

ISUSE, scumpul meu...

ISUSE, scumpul meu mîntuitor,
Singur TU, nu mi-ai dat voie să mor,
Nimănui altcuiva de mine nu i-a păsat,
Numai TU ISUSE,în viaţa mea te-ai implicat,

Eu îţi spun, te iubesc,
Dar deloc nu-ţi dovedesc
Pe cînd TU nu-mi vorbeşti,
Dar. prezent în mine eşti,

Mă mir ISUSE, cum am rezistat,
În lumea fără loc plin de păcat,
Rostul Tău fiind cel ştiut, pe noi a ne salva,
ISUSE, iartă-mă te rog ştiu că-i mîna Ta,

Eu îţi spun,

Palmele în care şi eu sunt scris,
Indică drumul către paradis,
Braţele Tale deschise, lumea s-o cuprindă,
În fiecare om, dorinţa s-o aprindă.

Eu îţi spun,

Mănăstire...

Mănăstire la subsol cu garaje
Undeva se construeşte chiar acum,
I se fac ultimele finisaje,
Şi-o panglică de-asfalt drept drum,

Pînă în vîrf de deal, sau jos în vale,
Locul nu e precis determinat,
De unde bani, din fonduri locale,
Toţi credincioşii cu voioşie-au dat.

În fiecare duminică,
Un supliment de predică,
Ajungînd la lamentări,
Puţini bani din lumînări,
De nu se strînge mai mult,
Vom mării taxa de cult,

Pe lîngă mănăstire acareturi,
Loc de campare ,terenuri de sport,
Piscină,sală de calculatoare,
Aprobat de ministerul de resort,

Printre toate-acestea, umilinţa,
Specifică-ntr-un astfel de loc zis sfănt,
Pe internet ctedinţa afişată,
Nu doar agricultura-i la pămînt.


Pămîntul n-a fost...

Pămîntul n-a fost niciodată o grădină,
Dar o grădină, cîndva a existat,
Că nu a fost doar omul e de vină,
Că n-a apreciat unde-a fost aşezat,

Eden grădina din care ,omul,
A ales să fie izgonit,
Sigur n-a fost de vină pomul,
În care creştea ...fructul oprit,

Şansa de a fi grădină, fiind irosită,
Pămîntul, omului i s-a împotrivit,
În locul recoltei dînd spini şi pălămidă,
Iar omul se crede nedreptăţit,

Aproape de moarte e astăzi pămîntul,
În halul acesta omul l-a adus,
Tot inconştient e omul căpierzîndu-l,
Simultan tot ce-a fost viaţă a apus,

Dacă scrie în Cuvînt,

Dacă scrie în cuvînt, este-adevărat,
Om bun pe pămînt, inutil de căutat,
Pînă unde-i liber, drumul răutăţii,
Provocînd răbdarea Divinităţii,

Un ucigaş, cu ce-ar putea fi comparat,
Cînd unui semen de-al său viaţa i-a luat,
Un criminal, nu poate fi justiţiar,
Nu poate lua ce Dumnezeu a dat prin har,

Lipsiţi de slava lui Dumnezeu,
Eşti şi tu frate, cum sunt şi eu,
Nu doar prin crimă, omul e rău,
Şi respingîndu-l pe fiul Său,

Dacă scrie în cuvint este-adevărat,
Prin răutate, se-nţelege păcat,
Cum păcat înseamnă şi mînie,
Şi aceasta tot în Carte scrie,

Faţă de Carte-am fost indiferent,
Denigrată fiindu-mi permanent,
De către cei ce ţara conduceau,
Dar azi, să o cunosc mai mult vreau.
............

Hotărîrea de a te urma,

Hotărîrea de-a Te urma nu-mi aparţine,
TU eşti cel care m-a determinat,
Văzînd prin ce trec te-ai îndurat de mine,
Calea spre viaţă, TU mi-ai arătat,

Sînt în viaţă, datorită ŢIE,
Trecînd pe o stradă-ntîmplător,
Am auzit un fir de melodie,
Şi un cuvînt ciudat,Mîntuitor,

Pot spune că mi-ai luat din mînă laţul,
Cu care-am vrut viaţa a-mi curma,
N-am vrut să mor sorbind otrăvii zaţul,
Otravă e mai greu de-a cumpăra,

Sunt în viaţă...

Curios de unde venea melodia,
În curtea unei case am intrat,
De toată frica, de toată nebunia,
Deodată m-am simţit eliberat,
........

Copil fiind...

Copil fiind am fost împins spre ortodocşi,
Dar, niciodată,n-am simţit iubirea,
Am fost privit ca un copil al nimănui,
Ne-nţelegîndu-le batjocorirea,

Aveam pe mine numai haine de primit,
De la cei aproape la fel de săraci,
Cojile de pîine-mi erau multe mese,
Dar nu rîvneam la ai nimănui saci.

Neştiind semnul crucii să mi-l fac,
Am fost dispreţuit de către preot,
Numindu-mă în faţă, pui de drac,
Purtîndu-se cu mine ca un despot,

De la vecini doar mere am furat,
Şi cîte un ou întîmplător găsit,
La buletin, ateu m-am declarat,
Neştiind dac-ar fi trebuit,

Trecut-au zeci de ani şi ortodocşii,
Nu au reuşit să mă convingă,
Nici măcar să îmi fac semnul crucii,
Încăpăţînarea să-mi învingă,

Într-un moment de-a dreptul de răscruce,
Mi-a vorbit ISUS CRISTOS, neştiutul,
Fără nici-un fel de-ndatorare,
Mi-a promis că-mi şterge tot trecutul,

A urmat ce n-am crezut vreodată,
De biserici să mă simt atras,
Am simţit că viaţa mi-e schimbată,
Din inimă să-mi iese nu-l mai las.

Suntem încă în pelerinaj,

Suntem încă în pelerinaj,
Nu ne-am isprăvit călătoria,
Chiar fiind dornici de odihnă,
Încă ne înconjură pustia.

Încă nu suntem desăvîrşiţi,
Murdăria încă ne sufocă,
În iubire, jalnici şi zgîrciţi,
Fără deosebire de o rocă,

Ne numim copii de Dumnezeu,
Nu prin eforturile noastre,
Ci prin mila şi-ndurarea Lui,
Peste tot sub zările albastre,

Multe-s neştiute pe pămînt,
Foamea încă e ucigătoare,
Boli, molime, încă ne cuprind,
Letargică iubirea moare,moare,

Nu ne folosim de sfînta armă,
Nu rostim al lui ISUS sfînt nume,
Voia noastră, ca piatra se sfarmă,
nu vrem, Duhul Sfînt să ne îndrume,

Suntem robi, ambiţiilor deşarte,
Vrem ca să zburăm, interstelar,
Nu vedem ce inutile-s toate,
Nici nu contăm în sistemul solar.

Grîu şi neghină,

Grîu şi neghină,crescînd împreună,
Sigur influenţează calitatea recoltei,
Grîul de sămînţă, e de calitate,
Dar răul din lume-i motivul revoltei,

Grîu boabe de aur a semănat gospodarul,
Dar în întuneric, se-ascunde tîlharul,
Ce zădărniceşte, speranţa recoltei,
Dînd justificare, mîniei, revoltei,

Prin grîu şi neghină se-nţelege, lumea,
Cu tot ce cuprinde în larg înţeles,
În contra păcii, se-opune războiul,
De mai marii lumii-ntotdeauna ales,

O violenţă va răspunde altei,
O lovitură, da se întoarce firesc,
Cele din Carte,rămînînd cuvinte,
Care, împlinire nu îşi mai găsesc,

Singura şansă, da, rămîne Golgota,
Loc de-ntîlnire a iubirii cu ura,
A ars neghina rămînînd grîul,
Nenăscuţii din nou,simţi-vor arsura.

Domnul meu.

Domnul meu şi Dumnezeul meu,
Strig spre tine eu, copilul Tău,
Multe nedreptăţi văzînd în jur,
Strig să-mi dai putere să îndur,

Aproape la orice pas mi-e dat,
Să-L aud pe ISUS înjurat,
Ce poate fi mai îngrozitor,
Decît blestem pentru mîntuitor,

Prin gîndirea mea limitată,
Zic, Doamne, nu-i lăsa nepedepsiţi,
Pe cei vorbitori în contă-ţi Tată,
Zic eu, pentru cer nu-s pregătiţi,
Dar,Tată, cum gîndurile noastre,
Chiar niciodată nu se potrivesc,
Tu, eşti gata ca să ierţi şi ura,
Şi să spui, pe toţi eu vă iubesc,

Domnul meu şi Dumnezeul meu,
Zi de zi în lume-i tot mai greu,
Îndură-te de cei ce sunt ai Tăi,
Smulge-i din calea celor răi,

Ştiu că nu există oameni buni,
Dar, cum doar Tu, poţi să faci minuni,
Pe cei ce suntem ai lui ISUS,
Ridică-ne la cer precum ai spus.